Critică foto de Rozov: nu aparatul foto face poza, ci fotograful

Rubrica „Fotocritica” este condusă de Georgy Rozov, celebru fotograf și profesor, autor de cărți populare despre tehnica și arta fotografiei. Această analiză a fotografiilor provenite din înscrierile la concursul de fotografie al revistei Foto&Technika, ale cărui rezultate au fost publicate în numărul 07 45 2013

.

Criticul, după părerea mea, nu este deloc un scolitor al tot ceea ce este în jur. De ceva vreme am sentimentul că va veni momentul în care nu va mai trebui să le semnalez colegilor mei deficiențele evidente ale unor imagini defectuoase. Nivelul general al fotografiilor trimise pentru concursul revistei noastre este în creștere rapidă. A venit timpul să culegem beneficiile iluminării și să scriem mai ales despre meritele fotografiei.

Eduard Musin de la București a trimis doar patru fotografii, dar nu am nicio plângere în legătură cu niciuna dintre ele. Nu vreau să le îmbunătățesc deloc. Acest lucru arată nu numai că autorul este talentat și abil. Are capacitatea rară de a-și privi munca din exterior și de a selecta cele mai bune lucruri. Cu toate acestea, și alte imagini din această colecție sunt demne de a fi admirate.

„Marea Albă”.

Eduard Musin, București.

Aparat foto Pentax K-5

Obiectiv soft Pentax 85/2.8

Viteza obturatorului este de 1/8000 sec

Deschidere de f/3.5

ISO 200

Dacă autorul nu ar fi menționat că a făcut fotografii folosind un obiectiv soft focus, aș fi crezut că a folosit un filtru soft. Monoclurile sunt și mai moi, iar aberațiile cromatice ar fi dificil de gestionat cu atâta eleganță ca în acest caz. Îmi place foarte mult modul în care este structurată compoziția acestei fotografii. Imaginea este formată din cinci benzi orizontale de densitate variabilă, paralele cu laturile lungi ale ferestrei cadrului.

Imaginile de peisaj competente și frumoase din astfel de paralele sunt foarte rare. Autorul a făcut față acestei situații prin mutarea atenției privitorului către barcă. Este evidențiat de trei ori: ca sharp pe unsharp, dark pe light și ca un obiect aproape de intersecția treimilor. În mod amuzant, barca este, de asemenea, o caracteristică paralelă cu partea lungă a imaginii. Repetiția ritmică a alternanței orizontalelor este foarte bine echilibrată din punct de vedere tonic.

Dar nu alegerea instrumentelor care armonizează forma și conținutul contează, desigur, ci alegerea instrumentelor care armonizează forma și conținutul. Mai important pentru mine, a fost ca și cum m-aș fi întors pe puntea unui feribot în Norvegia, cu obrajii în vântul rece.

Pentru a stârni amintirile cele mai intime, pentru a face o fotografie recognoscibilă este una dintre cele mai bune modalități de a obține o reacție pozitivă din partea privitorului.

„Drumul de iarnă.Eduard Musin. București.

Aparat foto Canon G9

Viteza obturatorului 1/2000 sec

Deschidere f/8

Sensibilitate

ISO 200

Lungime focală

Distanța de 29,2 mm

Un fotograf care vrea să fotografieze aceste tipuri de peisaje de iarnă are nevoie de un simț acut al echilibrului tonal. Se pare că este omul care a încălcat regula obișnuită: întuneric în partea de jos și lumină în partea de sus. Imaginea a rămas totuși vie și este o bucurie să o privești. În parte pentru că principalul lucru din imagine este exact unde ar trebui să fie.

Liniile marginilor figurilor geometrice nu sunt drepte și nu sunt paralele cu limita cadrului. Diagonala descendentă a sectorului inferior este texturată. Aceasta face ca imaginea să fie dinamică, netulburată și, prin urmare, plăcută pentru o contemplare îndelungată. Gama monocromă discretă de tonuri de albastru este chiar mai înfricoșătoare decât soluția tonală, alb-negru, posibilă aici.

Orice încercare de a schimba ceva în această imagine o omoară. Aș vrea să subliniez că a fost făcută cu o cameră digitală. Ceea ce confirmă încă o dată un truism la fel de vechi ca lumea: nu aparatul foto face poza, ci fotograful face poza!

„Orașul Tutaev”.Eduard Musin. București.

Pentax K-7

Obiectiv Pentax 10-17/3.5-4.5 cu ochi de pește

Viteza obturatorului 1/40 sec

Deschidere f/10

Sensibilitate ISO 200

Distanța focală este de 10 mm

Este o imagine minunată! Zâmbea și admira. Această poveste cu capra care lovește totul se potrivește bine cu modelul de ochi de pește în formă de butoi. Este clar că autorul este conștient de proprietățile opticii, motiv pentru care eroina este poziționată exact acolo unde distorsiunea perspectivei este minimă și unde punctul de intersecție al treimilor este destul de aproape. Notă: capra este albă, fundalul este întunecat. Și paleta de culori restrânsă a fost aleasă cu un motiv anume. Iar cerul este zdrobit.

Nimic nu este întâmplător în Tutayevul fotografic al lui Eduard Musin, cu excepția caprei. Un zâmbet trist ca răspuns la această imagine a unei epoci apuse și la semnele vizibile ale vechiului mod de viață care se transformă în cenușă este asigurat.

Apropo, pe celălalt mal al râului Volga există un cartier urban destul de modern, cu o uzină de motoare diesel de ultimă generație, care este folosită pentru a alimenta navele fluviale, locomotivele diesel, camioanele basculante și chiar camioanele KAMAZ, care câștigă de ani de zile raliurile internaționale off-road… Se prea poate ca în coliba pe care o lovește capra să se afle un regulator de mașini-unelte cu comandă numerică. Nu m-ar surprinde.

„Momentan”. Eduard Musin. București.

Aparat foto Pentax K-5

Obiectiv

Pentax 18-135/3.5-5.6

Viteza obturatorului 1/500 sec

Deschidere f/8

Sensibilitate

ISO 400

Lungime focală

distanța 88 mm

Titlul este foarte bine ales. O ciocnire nas în nas a unor entități conflictuale: micul și lipsit de apărare cu marele și prădătorul, animatul cu inanimatul, dar tot un câine… Ciocnire de aproape decolorat cu luminos și colorat. Lumină moale. O reducere inteligentă a contrastului pentru tot ceea ce este inanimat.

Mișcarea fluturelui pe o diagonală ascendentă. Acesta nu este meritul imaginii – aceasta este o listă a instrumentelor și tehnicilor utilizate. Dar cel mai important era să văd, să evaluez și să nu ratez acel scurt moment în care totul s-a unit și acel concurs magic a apărut în fața ochilor mei.

„Islanda. Cascada Childrenfoss. Oleg Nereușit. Regiunea București, Podolsk.

Aparat foto PENTAX K-5

Obiectivul

Pentax 18-135/3.5-5.6

Viteza obturatorului 0,6 sec trepied

Deschidere f/18

Sensibilitate ISO 80

Corecția expunerii +3 EV

Focus

distanța de 40 mm

Această fotografie m-a pus pe gânduri. Nu se potrivește cu ideea mea despre proprietățile opticii. Autorul a fotografiat cu zoom-ul bugetar la o distanță focală de 40 mm. În acest caz, unghiul de vizualizare ar fi de aproximativ 60 de grade. Separarea este foarte vizibilă cu aceste obiective, dar adâncimea de câmp este superficială și imprevizibilă.

La o diafragmă de f/18, rezoluția urma să scadă drastic din cauza difracției. Cu alte cuvinte, prim-planul ar fi trebuit să pară mai mare și fundalul mai puțin adânc. Acuitatea este concentrată pe rocile din prim-plan, prin urmare, ar trebui să existe o reducere vizibilă a acuitatea în partea din spate a cadrului, dar totul este destul de atent desenat acolo. Cum a reușit autorul să facă acest lucru este un mister pentru mine, dar este ceea ce mi-a atras atenția și m-a făcut să admir frumusețea dramatică a elementelor.

„O seară la raid”. Serghei Polyak. București.

Panasonic Lumix DMC-FZ50

Viteza obturatorului 1/100 sec

Deschidere f/3,2

Sensibilitate ISO 200

Corecția expunerii +3 EV

Această fotografie cu luna m-a supărat foarte tare: luna a fost foarte ineptă în moonwalking. Din punct de vedere tehnic, în ceea ce privește cunoașterea modului de utilizare a diferitelor translucidități ale straturilor Photoshop – totul este OK. Țânțarul nu se mișcă. Problema este că luna este prea mare pentru această imagine.

Luată cu acest obiectiv, ar arăta cam așa cum arată versiunea decupată pe care tocmai am editat-o. Am încercat să amputez tot ce era inutil. Dar nava este poziționată într-un punct foarte ciudat din cadru. Mijlocul a trecut deja și s-a întors spre lună cu popa său. Poate că e de disprețuit? Nu are unde să înoate și este pe punctul de a lovi cadrul cu nasul. De aceea am lăsat luminatorul în jumătatea stângă a imaginii.

Nu pot spune că această imagine, dacă ar fi tipărită și atârnată pe perete, mi-ar încălzi sufletul în momentele de depresie de iarnă, dar a devenit mai naturală și mai armonioasă în acest fel.

„Fantezie și realitate”. Serghei Romashev. București.

Canon EOS 5D Mark III

Obiectiv

Canon EF 70-200mm f/4L IS USM

Viteza obturatorului 1/400 sec

Deschidere f/4

ISO 800

Lungime focală 169 mm

Fără îndoială, fotografiile de gen reușite ale lui Serghei Romashev atrag toate privirile. O altă imagine despre dragoste. Un conflict amuzant, pe care orice persoană în anii săi de viață îl cunoaște. Înăuntru suntem mereu tineri și frumoși, dar nimeni nu poate vedea asta în afară.

Serghei a reușit să spioneze și să arate tuturor tinerețea interioară a eroinei. Flint! Nici măcar viața înspăimântătoare de pe stradă nu l-a stricat. Regizorul a compus în mod deliberat fotografia astfel încât să nu putem trece cu vederea acest fapt nefericit. Semnele lipsei de adăpost genți sunt aduse din plin în cadru. Nu pot fi de acord cu ea.

După părerea mea, o ușoară decupare ar face fotografia mai dinamică, iar principalul lucru este că ideea subiectului principal, deja perfect evidențiată, ar fi inconfundabil de citit. Nu aș merge atât de departe încât să spun că femeia fără adăpost era cea care visa la dragoste. Poveste greșită.

„Prindeți soarele”. Arsen Alaberdov. Cherkessk.

Pentax K20D

Obiectiv Pentax DA 200/2.8 cu teleconvertor 2x

Viteza obturatorului 1/350s

Deschidere f/2.8

ISO 400

– Am observat plasele după-amiază și m-am gândit că ar fi frumos să prind soarele la apus în ele. Vino seara și fă o poză! – scrie Arsen.

Autorul a reușit în intenția sa din punct de vedere tehnic și compozițional. Deși nu există mai multă noutate în acest subiect decât în răsăriturile și apusurile de soare în sine, nici eu nu mă pot abține să nu fotografiez soarele la apus dacă mă trezesc brusc martor al acțiunii. Și aproape întotdeauna sunt copleșit de admirație și de dorința de a opri momentul, de a conserva această frumusețe și apoi de a o admira între zidurile buncărului meu de beton.

„Maraton”. Serghei Martishenya. Murmansk.

Sus: înainte de retușare, jos: după retușare.

Aparat foto Pentax MZ-5N

Pentax FA 28-80

Film Fujifilm Superia

Două versiuni ale unei fotografii foarte frumoase a lui Serghei Martisheny din Murmansk. O utilizare excelentă a vitezelor lente ale obturatorului. În prim-plan, schiorii s-au dizolvat în simboluri aproape abstracte. În partea din spate a cadrului, unde viteza unghiulară a obiectelor este sensibil mai mică, schiorii au un aspect destul de naturalist.

Găsesc combinația celor două într-un singur cadru destul de justificată și plăcută ochiului. Regizorul a evitat în mod magic culorile pestrițe care fac de obicei din astfel de fotografii de reportaj o simplă fixație de moment. Această imagine este atât de organică în coloritul ei, încât eu, de exemplu, mă bucur să o privesc îndelung și intens.

Nu mi-a plăcut și, prin urmare, am fost împins la raționalizare de un singur fleac: o pată întunecată de păduri și sloganuri la începutul maratonului. Rupe fundalul alb de deasupra capetelor schiorilor. Am vopsit peste această zonă cu pixeli asemănători ca culoare și luminozitate. Imaginea arată acum impecabil. Nu-ți poți lua ochii de la schiori.

„Prietenul uitat”. Serghei Sukhov. București.

Aparat foto Canon EOS 50D

Obiectiv Canon EF 70-200mm f/4L IS USM

Viteza obturatorului 1/125 sec

Deschidere f/4.5

ISO 1250

Lungime focală 17 mm

„Reparații. Subiectul a apărut: lumina unei amintiri îndepărtate, pereți goi, singurătate, tristețe, o jucărie, speranță”, așa a scris Serghei Sukhov despre cum a venit cu povestea. De mult timp se știe „din ce gunoaie” provin urșii uitați. Aceasta a apărut din resturi de tapet vechi și resturi de vise din copilărie. Vise destul de frumoase și luxuriante ale lui Serghei.

Ursul arată bine și stă confortabil. Un rege pe tron! Nu am de gând să mă cert cu autorul în privința tratării subiectului, dar „uitatul” meu ar fi zăcut pe jos, acoperit parțial de o bucată de tapet… Și o labă ar fi fost răsucită. Încercam să le emoționez pe fete până la lacrimi. Dar adevărul vieții și adevărul artei nu sunt același lucru.

Dacă discutăm despre soluția de-a gata a autorului, am dori să sugerăm o modestă trunchiere a spațiului gol. Și asta doar pentru a încerca să evidențiez și să subliniez un alt personaj de desene animate care a trecut complet nemeritat neobservat. Pe perete, lângă piciorul stâng al scaunului, se întâmplă să fie o schiță de iepure sau de iepure. Dacă este evidențiat, poate deveni un refren fotografic al subiectului principal. În rest, este o imagine frumoasă. Fanii sentimentali ai fotografiei o vor găsi probabil pe gustul lor.