...

Pregătirea apei pentru o casă privată

Organizarea alimentării cu apă este prima sarcină de pe agenda oricărui proprietar de locuințe. Nu numai că trebuie să decideți unde și cum să obțineți apa, dar trebuie să vă faceți griji și pentru calitatea acesteia, care depinde foarte mult de modul în care o obțineți. O credință comună că apa din izvoare, fântâni de alimentare, a priori cristalină și chiar benefică pentru sănătate – o greșeală gravă. Istoria este plină de cazuri de oameni care și-au părăsit locuințele tocmai pentru că apa era improprie consumului. Din fericire, există astăzi soluții care evită în majoritatea cazurilor astfel de măsuri drastice.

Pompe

Duritatea apei

Pe lângă corpurile străine, apa conține impurități naturale. Este vorba în special de sărurile din metalele alcalino-pământoase potasiu și magneziu, care sunt cunoscute ca săruri de duritate. Se numesc astfel deoarece țesăturile sunt mai rezistente atunci când sunt spălate în apă care conține aceste săruri. În mod corespunzător, apa cu o cantitate mare de săruri de duritate se mai numește și apă dură, iar apa cu o cantitate mică de săruri de duritate se numește apă moale.

Apa dură este o problemă majoră pentru gospodăriile private. Sărurile de duritate au un impact negativ nu numai asupra țesăturilor, ci și, de exemplu, asupra pielii umane. Îl usucă și, în unele cazuri, pot provoca chiar iritații. În plus, medicii consideră că consumul de apă dură pe o perioadă lungă de timp poate provoca urolitiază. Pe de altă parte, apa excesiv de moale nu este deosebit de benefică. Dar apa brută extrasă din sol în gospodăriile private este de obicei dură, nu moale. Apa din izvor, de exemplu, are un gust caracteristic din cauza durității sale ridicate.

O altă problemă pe care apa dură o aduce cu ea este utilizarea diferitelor echipamente sanitare și de încălzire, precum și a aparatelor de bucătărie. Sărurile se depun pe pereții boilerelor și cazanelor, distrugând treptat elementele de încălzire și pompele de circulație, distrugând cartușele robinetelor, reducând durata de viață a mașinilor de spălat rufe, a mașinilor de spălat vase, a ceainicelor, a cuptoarelor cu aburi și a altor aparate. În plus, se adună pe suprafețele ceramice și de sticlă din instalațiile sanitare și gresie, ceea ce nu numai că strică aspectul apei, ci și accelerează foarte mult procesul de contaminare și favorizează dezvoltarea coloniilor de bacterii și mucegai.

Înmuierea apei

Procesul de reducere a cantității de săruri de duritate dintr-un anumit volum de apă se numește dedurizare. Acest lucru poate fi realizat în diferite moduri, dar unele tehnologii sunt fezabile doar la scară industrială. Cea mai eficientă tehnologie de schimb de ioni disponibilă în prezent pentru consumatorul individual este. Apa dură este trecută printr-o substanță specială numită rășină schimbătoare de ioni. Este un compus sintetic cu greutate moleculară mare, îmbogățit cu ioni de sodiu, cu o structură gelatinoasă și macroporoasă tridimensională. Apa cedează ionii de calciu și magneziu rășinii și îi înlocuiește cu ioni de sodiu. Astfel, apa menține un echilibru optim între sărurile tari și cele moi.

Echipamente de grădină

Cu toate acestea, rășina trebuie regenerată periodic pentru a-și recăpăta proprietățile inițiale. În prezent, sunt disponibile soluții pentru monitorizarea și restabilirea automată a echilibrului de sare, fără intervenția utilizatorului. De exemplu, Viessmann a dezvoltat o serie de unități de schimb de ioni cu un controler digital care monitorizează procesul de dedurizare a apei și echilibrul de sare și declanșează automat regenerarea rășinii imediat ce capacitatea de schimb de ioni a încărcăturii se reduce cu 97 %. Aceste dispozitive pot funcționa timp de 10 ani fără a înlocui rășina, iar utilizatorul trebuie doar să umple rezervorul de sare din când în când. Unul dintre aceste dispozitive, Aquahome 30-N, poate produce până la 2,8 metri cubi de apă pe oră, ceea ce este suficient pentru o casă de oraș cu două familii.

Ce altceva ar putea fi în apă

Sărurile de duritate sunt cele mai comune impurități, care pot fi numite chiar naturale. Uneori, însă, probele conțin și alte substanțe. Prezența și compoziția acestora depinde în mare măsură de hidrogeologia zonei.

De obicei, se disting trei acvifere principale. Prima, cea mai înaltă, este așa-numita „apă înaltă”, adică apa de topire și apa de ploaie absorbită de sol. Acestea nu sunt deloc adecvate pentru utilizare, deoarece conțin impurități provenite din tot felul de subproduse ale agriculturii și ale vieții, de la îngrășăminte și pesticide până la sistemele de canalizare menajeră ale vecinilor, care nu sunt toate conforme cu normele sanitare. Iar în zilele noastre, precipitațiile pot fi și ele o problemă.

Al doilea orizont este reprezentat de apele subterane, care se pot afla la o adâncime medie de cinci până la cincizeci de metri, în funcție de relieful geologic și de hidrogeologia locală. Acest orizont este cel care alimentează de obicei fântânile și puțurile domestice de mică adâncime. Acestea din urmă se mai numesc și „puțuri de nisip”, care sunt practic aceleași ca și puțurile, dar cu o capacitate mai mare și cu extracție mecanizată.

Cantitatea și, mai ales, compoziția poluanților din apele subterane depind atât de compoziția solului și a mlaștinilor, cât și de proximitatea surselor de poluare antropică, cum ar fi depozitele de deșeuri, al căror număr și amploare depășesc deja, în prezent, în unele regiuni, orice valori critice admisibile. Compoziția apelor subterane din acest acvifer poate fi total imprevizibilă. Multe elemente chimice de exemplu, sărurile de bismut și mercur sau plumb nu au gust sau miros și, prin urmare, nu își dezvăluie prezența în apă.

Dar depozitele de deșeuri nu sunt singurul pericol. Nu mai puțin critică este vecinătatea fermelor de creștere a animalelor, a producției agricole, care utilizează îngrășăminte și substanțe chimice, a cimitirelor despre care adesea nu se știe nimic , precum și a orașelor, ale căror produse sunt foarte diverse în natură și compoziție chimică.

De asemenea, în apa din puțuri și foraje se găsește adesea un conținut crescut de săruri de fier și mangan, care nu este, de asemenea, util. De exemplu, un aport crescut de mangan, care aparține grupului de metale grele, are un efect negativ asupra stării oaselor. În plus, sărurile sale deteriorează aparatele de încălzire.

Echipamente de grădină

Tratament și filtrare suplimentară

Pentru a scăpa apa de toate cele inutile, pe lângă dedurizare, este necesară o filtrare suplimentară. Totul se numește tratare a apei, care poate fi împărțită în trei faze principale. Prima este filtrarea solidelor în suspensie mecanică. Cele mai mari particule sunt reținute de filtrele naturale, cum ar fi nisipul și pietrișul de pe fundul puțurilor și al sondelor. Particulele fine sunt captate de filtrele grosiere și fine, care se aplică în toate sistemele de alimentare cu apă. Următoarea etapă este eliminarea fierului, a sărurilor de mangan și a altor metale grele, urmată de tratarea biologică și de dedurizare.

În trecutul recent, tratarea complexă a apei implică utilizarea unei cascade de filtre și este un eveniment destul de complex și costisitor, mai ales că toate filtrele necesită întreținere periodică și înlocuirea elementelor de filtrare. Cu toate acestea, în prezent există soluții care fac posibilă înlocuirea mai multor filtre cu un singur filtru.

De exemplu, pentru a elimina solidele în suspensie și impuritățile mecanice cu diametrul de până la 20 de microni, fiecare stație de dedurizare poate fi echipată cu cartușul multifuncțional Aquacarbon. În plus față de curățarea apei, îmbunătățește gustul și claritatea acesteia și elimină mirosurile neplăcute, eliminând diverse impurități și substanțe dizolvate. La fel ca și sistemul de bază, este de asemenea autosuficient, nu necesită întreținere și poate prelua până la trei metri cubi de apă pe oră.

Iar pentru gospodăriile în care apa trebuie să fie curățată suplimentar de săruri de fier, mangan și metale grele, precum și de amoniac și impurități organice, a fost dezvoltat un sistem special de dedurizare și tratare integrată Aquamix-N, care poate fi utilizat împreună cu filtrul Aquacarbon. În loc să aibă mai multe etape de purificare, economisește spațiu și reduce costurile unui sistem de tratare a apei.

Apă arteziană

Doar două acvifere au fost discutate mai sus; cu toate acestea, există un al treilea acvifer. Acesta este un t.n. apele subterane arteziene sau sub presiune din acviferele care se află la o adâncime relativ mare între straturi de rocă de exemplu, calcar . Prin urmare, acestea nu sunt susceptibile de a fi penetrate de produse artificiale sau de alte substanțe de la suprafață, adică apa arteziană nu conține nici impurități biologice, nici substanțe chimice artificiale. De obicei, se află la o adâncime de 100-200 de metri, dar în unele cazuri acviferul poate fi mai mare 30-50 de metri sau mult mai adânc aproximativ o mie de metri .

Pe lângă lipsa contactului cu apele subterane, puțurile arteziene sunt convenabile prin faptul că debitul și nivelul lor sunt practic constante și nu depind de factori sezonieri sau meteorologici, spre deosebire de puțuri și puțuri „în nisip”.

Cu toate acestea, această apă este o resursă minerală, iar extracția necontrolată a acesteia poate, în multe zone, să afecteze hidrogeologia terenului și chiar să provoace modificări ale topografiei. Din acest motiv, forarea puțurilor arteziene este supusă unor reglementări legale stricte și trebuie aprobată în prealabil. În plus, fiecare fântână trebuie să dispună de o zonă extinsă de canalizare, ceea ce, de obicei, nu poate fi realizat în gospodăriile private. De regulă, o fântână arteziană este amenajată câte una pe sat sau pe câteva gospodării mari.

Viessmann

Ideea că apa arteziană este absolut pură nu este în întregime adevărată. Chiar dacă nu conține produse ale civilizației și impurități ale solului, o astfel de apă poate conține cantități mari de săruri dizolvate, inclusiv săruri de duritate, fier, mangan și alte minerale.

Potrivit Ministerului rus al Sănătății, concentrația de fier din apa din piscinele arteziene poate varia între 0,45 și 21 g/l, în timp ce nivelul de siguranță în România este de aproximativ 0,3 g/l, iar în Europa este de 0,2 g/l. Prin urmare, consumul de apă arteziană netratată poate provoca boli de inimă, urolitiază și colelitiază, precum și tulburări gastrointestinale. Iar gustul apei de fier nu este cel mai plăcut.

Metodele de curățare a acestuia au fost deja descrise mai sus. Diferența constă în faptul că un puț artezian nu este, de obicei, un puț privat. Este costisitoare instalarea unei stații performante de tratare a apei pe acesta. În plus, o astfel de stație ar necesita o monitorizare și o întreținere continuă. Diferența constă în faptul că fântânile arteziene nu sunt, de obicei, tratate individual și, prin urmare, instalarea unui sistem de dedurizare și filtrare a apei este o problemă majoră pentru fiecare proprietar de locuință.

Apa folosită într-o gospodărie individuală poate conține o varietate de impurități. Prezența lor poate să nu fie simțită imediat, dar, în timp, pot avea un impact negativ asupra sănătății, pot deteriora țesăturile, pot dezactiva aparatele de uz casnic și sistemele de încălzire și de alimentare cu apă. Filtrarea și dedurizarea apei pot ajuta la prevenirea acestui lucru, iar utilizarea unor soluții tehnice moderne și fiabile poate automatiza aceste procese și reduce costurile echipamentelor.

Evaluați acest articol
( Încă nu există evaluări )
Lukaa Vasile

Salut! Sunt Lukaa Vasile și am dedicat mai multe decenii studiului și experienței în domeniul electrocasnicelor. Ca și consultant cu o vastă experiență, îmi propun să împărtășesc cunoștințele și pasiunea mea pentru această industrie.

Produse albe. Televizoare. Calculatoare. Echipament foto. Recenzii și teste. Cum să alegeți și să cumpărați.
Comments: 3
  1. Claudia

    „Bună! Aș dori să întreb cum se pregătește apa pentru o casă privată? Ce metode sau echipamente sunt recomandate pentru a avea apă curată și sigură de băut, în totalitate, în casă? M-ar interesa să știu și despre soluțiile mai eficiente și ecologice. Mulțumesc anticipat pentru răspunsuri!”

    Răspunde
    1. Roxana

      Pentru a pregăti apa pentru o casă privată, există mai multe metode și echipamente recomandate pentru a asigura că aceasta este curată și sigură de băut în totalitate. Una dintre cele mai eficiente soluții este folosirea unui sistem de filtrare a apei, care poate elimina impuritățile și bacteriile din apă. De asemenea, se pot utiliza și dispozitive de tratare a apei, cum ar fi osmoza inversă sau ultravioletele, care pot distruge bacteriile și virusurile.

      Pentru o soluție mai ecologică și durabilă, se poate opta pentru sisteme de filtrare care folosesc materiale naturale, precum cărbunele activ sau cărbunele de bambus. De asemenea, se pot instala sisteme de reciclare a apei, pentru a reduce consumul de resurse și a proteja mediul înconjurător.

      În concluzie, pentru a avea apă curată și sigură de băut în casă, este recomandat să folosim un sistem de filtrare a apei și/sau dispozitive de tratare a apei, care să asigure eliminarea impurităților și bacteriilor. Optând pentru soluții eficiente și ecologice, putem avea grijă atât de sănătatea noastră, cât și de mediul înconjurător.

      Răspunde
  2. Mariana Stanciu

    Cum pot pregăti apa potabilă pentru o casă privată în mod eficient și sigur?

    Răspunde
Adăugați comentarii