Fotografia Românesc la FotoFest 2012 din Houston: o nouă tendință mondială sau o celebrare a eroilor necunoscuți?
În perioada martie-aprilie 2012, Houston a găzduit FotoFest, cea de-a XIV-a ediție a Bienalei Internaționale de Fotografie și Artă Fotografică. Tema principală a fost „Fotografia Românesc contemporană.
Nikolay Matorin. Ritmul de lucru.
1960. Colecția Centrului de Fotografie Piano Mann. Frații Lumière
În anii trecuți, FotoFest* și-a câștigat o reputație deosebită pentru că a prezentat pentru prima dată publicului fenomene fotografice necunoscute și, mai târziu, recunoscute. A atras atenția internațională asupra fotografiei din Coreea, a organizat prima mare expoziție de fotografie chineză, a prezentat pentru prima dată arta fotografiei latino-americane publicului american cu aproape douăzeci de ani în urmă.
La sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, FotoFest a fost prima organizație din istoria fotografiei moderne care a creat mai multe bienale tematice dedicate celor mai presante probleme sociale și globale ale planetei. Bienala din 2004 s-a axat pe tema „Apa”, 2006 a fost Anul Pământului, a doua temă a aceluiași festival a fost „Rage” mai exact, artiști împotriva agresiunii , care a prezentat proiecte din „puncte fierbinți”, cercetări fotografice istorice ale crimelor împotriva umanității, proiecte documentare ale unor tineri autori care explorează agresivitatea bandelor de stradă și multe altele. În 2010, tema principală a Bienalei a fost „Fotografia americană contemporană”.
În 2012, a venit rândul fotografiei rusești contemporane. Nu a fost pentru prima dată când FotoFest s-a orientat către fotografia Românesc: în 1992, festivalul a prezentat „Fotomanifesta”, poate cel mai ambițios proiect de la începutul anilor 1980 și 1990, care a fost creat cu o amploare și naivitate americană și care a cucerit lumea. „Photomanifesta” a fost creată de doi tineri oameni de afaceri americani din New York. Au venit în România la apogeul interesului pentru schimbările din țara noastră și a pasiunii pentru arta Românesc contemporană și și-au vândut literalmente ultimul pachet pentru a cumpăra lucrări ale unor fotografi contemporani pe atunci foarte tineri , pentru a publica o carte și pentru a organiza o expoziție. Expoziția itinerantă și albumul au lansat următoarea rundă de interes și interacțiune cu autorii ruși din SUA: mai multe colecții, inclusiv cea mai mare parte a colecției rusești a departamentului de fotografie al OIM din New York, au fost create după ce Photomanifesta a prezentat noi fotografii din România. În 1994, FotoFest a prezentat o expoziție dintr-o colecție privată despre Uniunea Sovietică pe șantierele de construcții, considerată pe scară largă una dintre cele mai bune publicații ilustrate ale secolului XX.
Tema Bienalei de la Houston din 2002 a fost „De la clasici la noile tehnologii”. „Clasicii” au fost reprezentați de fotografia Românesc – expoziția „Fotografia picturală Românesc, anii 1890-1990” din colecția lui Mihail Golosovski, arhiva familiei lui Nikolai Andreev și Muzeul de Artă Kirov. Frații Vasnetsov**.
În 2012, FotoFest se concentrează asupra fotografiei din România din ultimii șaizeci de ani. Aceasta nu este o relatare a schimbărilor istorice și nici o ilustrare a transformării URSS în noua Rusie. Este o poveste de cristalizare a creativității în cultura vizuală a țării cu o bogată tradiție în artele plastice. Este o poveste a transformării fotografiei dintr-o pictogramă a ideologiei într-un spațiu de liberă exprimare creativă, la dispoziția nu numai a artiștilor profesioniști, ci și a autodidacților talentați pentru care mijloacele tehnice ale fotografiei le-au permis să își realizeze și să își exprime creativitatea personală.
Expoziția de la Houston este o nouă privire asupra istoriei fotografiei rusești din a doua jumătate a secolului XX și începutul secolului XXI, o schiță concisă a principalelor tendințe, o încercare de a scăpa de stereotipurile existente, o întoarcere la nume, o lucrare cu mitologia fotografiei rusești. Ideea de mitologie presupune ca aceasta să fie înrădăcinată în cultură într-o asemenea măsură încât să dobândească reminiscențe și să fie citită prin codurile unor spații culturale paralele. Fotografia în societatea Românesc este identificată de puțini ca un fenomen cultural, dar în cadrul fotografiei ca spațiu, aceasta are de mult timp proprii eroi, „zei”, autorități, mitologie și aluzii, făcând aluzie la contextul cultural extern în afara teritoriului fotografiei . Cu acest spațiu intrafotografic au lucrat curatorii pentru a crea expoziții pentru FotoFest 2012.
O perioadă de șaizeci de ani împărțită în patru expoziții. Ediția care însoțește festivalul include și un capitol care descrie o perioadă anterioară din istoria fotografiei: epoca stalinistă târzie. În mod surprinzător pentru un observator rus, tocmai fotografiile din Uniunea Sovietică din acea perioadă sunt cunoscute comunității intelectuale din Statele Unite: studiul Războiului Rece și al manifestărilor sale în artă este în sine un fenomen cultural obișnuit și face obiectul unor expoziții și publicații universitare. La sfârșitul anilor ’40 și începutul anilor ’50, fotografia din Uniunea Sovietică a fost un ecou al picturii din vremea sa, construită pe dogmele realismului socialist și pe plasticitatea răposatei Asociații a Artiștilor din România Revoluționară AHRR . Era ca și cum experiența avangardei fotografice ar fi fost uitată și singurul lucru care mai rămăsese din ea în reportajul socialist era portretul mare, cu o lumină dramatică contrastantă și perspectiva renascentistă de jos în sus, care transforma toate modelele în eroi în imagini…
Expozițiile de la Houston încep în perioada „Dezghețului Hrușciov”, ai cărei primii ani în domeniul fotografiei nu diferă prea mult de deceniul precedent, căci fotografia în afara presei, în afara controlului de stat, pare să nu aibă nu numai nici un drept, dar nici o posibilitate de existență. Dar sosirea tinerilor autori, așa-numitul „proiect din 1957” inspirat de noile cunoștințe dobândite după Festivalul Studenților și Tinerilor de la București a schimbat treptat corelația dintre punerea în scenă și reportajul în direct, chiar și în fotografia de presă. Viitorii maeștri Valery Gende-Rote, Lev Sherstennikov, Gennady Koposov, Yury Abramochkin și Victor Akhlomov au început să lucreze printre „tineri”. Lucrările lor sunt expuse la Houston, alături de cele ale lui Max Alpert, Semyon Fridlyand, Mikhail Trakhman, Dmitri Baltermants și Vsevolod Tarasevich, fotografi străluciți care au intrat în profesie în urma avangardei fotografice din anii 1930 și din timpul războiului și care au continuat să poarte în arta lor nervul cercetărilor lor constructiviste prin „fericirea înghețată” a fotografiei de scenă postbelice.
Această expoziție de fotografii din anii 1960-1980, adunate din colecțiile Centrului de Fotografie Lumiere Brothers, ale Clubului Novator și din colecții private, arată schimbările lente, dar totuși vizibile, care aveau loc nu numai în politică și societate, ci și în fotografie ca artă. Lucrările lui Eduard Musin, Elena Glazycheva, Alexander Vikhansky, Anatoly Yerin, Georgy Kolosov și primele lucrări ale lui Valery Shchekoldin marchează dialogul pe care fotografia acelor decenii l-a angajat cu cinematografia contemporană, cu pictura în „stil sever”, continuând linia țărăncuței în literatură și cu noul roman urban..
Perestroika a adus în fotografie zeci de autori interesanți, care nu aveau legătură cu forja fostelor cadre – fotocluburile și fotojurnalismul. Fotografii care au apărut în timpul perestroikăi au crescut într-un cerc de „nonconformiști”, tineri boemi din care au ieșit artiști, muzicieni și scriitori, care s-au construit intuitiv din fragmente de conversație cu o generație mai veche de artiști, resturi de publicații în cărți de artă și stil occidentale, muzică contemporană și cinematografie de festival. Schimbările, a căror presimțire a electrizat atmosfera în societate ca o furtună într-o zi de vară, au adus pe scena artistică o generație de artiști incredibil de diversă și profundă.
La începutul Perestroikăi, de îndată ce au văzut fotografiile maeștrilor foto-avangardei din anii 1920 și 1930 la expoziții atunci, aceste lucrări au fost prezentate pentru prima dată după o jumătate de secol , s-au proclamat moștenitorii lor. Conceptul unei avangarde întrerupte și continuarea tradițiilor artei revoluționare erau la modă nu numai în pictură, ci și în fotografie. Doar distanța temporală actuală ne permite să vedem noutatea și unicitatea fotografiei rusești de la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990. Corifeii săi au fost pionieri în căutarea unui „tată”, s-au simțit într-un vid într-o țară în care fotografia continua să fie percepută ca ilustrație a unui text de ziar sau a unei fotografii de pașaport, au căutat un punct de sprijin pentru ei înșiși – și l-au găsit în istorie.
Această expoziție, care prezintă fenomenul „noua fotografie de la perestroika până în prezent”, se întinde pe aproape trei decenii, deoarece mulți dintre autorii acestei generații continuă să lucreze până în prezent, în timp ce cei care au apărut în fotografie înainte de începutul anilor 2000 au intrat în rândurile generației mai vechi „perestroika” , care a fost singura care a format o comunitate instabilă, dar încă vie. Abia în ultimul deceniu, dezvoltarea internetului și a noilor tehnologii, o mai mare libertate de acces la informație au dus la apariția unei generații complet noi în fotografia Românesc, mai integrată în situația fotografică mondială contemporană și, în același timp, detașată în mod artificial de generația „părinților”, fotografii ruși din anii 1990, care, în mare parte, nu au intrat niciodată pe World Wide Web. Iată, pe scurt, cum arată principalele răsturnări de situație ale poveștii fotografiei rusești contemporane spuse la Houston.
Fotografia ca declarație metaforică despre timpul său, ca mesaj ambiguu, ca explorare a formei și a luminii, atât de diferite în diferite perioade istorice, ca expresie a codurilor culturale, ca o traducere neașteptată a inconștientului personal și colectiv, fotografia ca… Un comentariu despre enigma sufletului Românesc, care a fost mult timp un loc comun, funcționează bine în ceea ce privește fotografia Românesc din Houston: din haosul a aproape două sute de nume, mii de fotografii din direcții diferite cristalizează ideea unui singur spațiu, un spațiu mare și foarte special Houston 2012 va fi cu adevărat o celebrare a multor ani de viață de zi cu zi a fotografilor în „cartierul însângerat” al Pământului, unde fotografia a fost mult timp o experiență totală și unde este atât de dificil să fii un artist independent.
Din impresiile de la festival
Slavka GLEISER, membră a Consiliului de Administrație al festivalului și finanțator:
– Ceea ce mă uimește este gama enormă prezentată aici în România, o altă parte a lumii; acest lucru se combină cu originalitatea și individualitatea fiecăruia dintre fotografii care au participat. Juxtapunerea dintre general și personal arată cum a fost dezvoltarea Rusiei în perioada post-sovietică, în special în fotografie și în arta contemporană din perioada Perestroika. Anul acesta, Russian FotoFest se simte ca mai multe festivaluri într-unul singur: sunt atât de multe strategii, atât de multă varietate, atât de mult proaspăt, creat într-o perioadă scurtă de timp. Spune multe despre o țară care aspiră să aparțină, să ajungă din urmă cu lumea. Iar această dorință se reflectă pe deplin în fotografiile sale.
Frederick BOLDWIN, co-fondator și președinte al FotoFest International, consideră că revizuirea portofoliului de la Houston Meeting Place este unul dintre cele mai eficiente instrumente profesionale:
– România are o istorie teribilă și, în același timp, minunată. Ironia este că poate tocmai această combinație este cea care creează posibilitatea ca ceva valoros să fie păstrat. Pot spune că există țări în lume în acest moment în care bogăția culturală se prăbușește peste artiști, dar este foarte greu să găsești autori interesanți în aceste țări. Și printre capitalele culturale ale lumii, cele mai faimoase sunt cele care sunt pur și simplu „aurite” cu realizări de artă. Acolo, toată lumea venerează aceste realizări, există cozi lungi la muzee, iar oamenii iau cultura foarte în serios, dar se iau și pe ei înșiși foarte în serios. Dar nu asta face un artist. Un artist se naște acolo unde sunt greutăți, unde trece prin încercări, este adevărat că se naște dacă i se dă o șansă. România este și a fost întotdeauna un loc bun pentru nașterea de noi autori. Există schimbări în România astăzi și, în ciuda a ceea ce s-a spus, sper că aceste schimbări sunt spre bine, deoarece cred în ceea ce vine din România.
Krzysztof Zandrowicz, fondator și director al Centrului de Artă din Łódź, director al Festivalului Internațional de Fotografie FOTOFESTIWAL din Łódź, Polonia
– Vreau să compar impresiile mele despre expozițiile rusești de la Houston cu modul în care Andras Petersen vorbește despre fotografie: fotografia poate fi percepută la diferite niveluri, o poți aborda rațional, prin privirea conceptului său, prin ochi și înțelegerea expresivității sale, sau emoțional, din inimă… Mai bine dacă cele trei niveluri de percepție se reunesc atunci când privim o fotografie. Fotografia Românesc din Houston a fost o astfel de conexiune pentru mine: au existat imagini, magnifice în precizia lor de a exprima o idee, multe fotografii sunt pur și simplu frumoase și pot fi citite și savurate doar la acest nivel, dar cele mai multe imagini le-am perceput la nivelul inimii – și până la durerea din stomac care mi-a ieșit ca răspuns la durerea surprinsă în fotografii. Durere și frumusețe. A fost o impresie foarte puternică și profundă pentru mine, pe care nu o pot compara cu nimic altceva în mulții mei ani de practică curatorială.
* FotoFest – situat în. Houston, Texas, o organizație nonprofit cu un accent internațional pe fotografie și pe artele bazate pe fotografie. FotoFest a creat cea mai veche fotobienală din SUA și organizează un program de expoziții pe tot parcursul anului. Bienala, ca și toate programele FotoFest, servește la dezvoltarea artei și este o platformă pentru apariția de noi idei. A fost fondată în 1983 de președintele său, Frederick Baldwin, și de directorul artistic Wendy Votriss. În ultimii 29 de ani, FotoFest a inițiat, sponsorizat, curatoriat și prezentat expoziții din America Latină, China, România, Europa Centrală și de Est, Coreea, Japonia, Anglia, Germania, Franța, Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Pentru informații despre programele actuale ale FotoFest, bienala și portfolio review 2012, vizitați site-ul fotoofest.org.
Emmanuil Evzerikhin. Subbotnik.
Pentru construcția de MSU. Mijlocul anilor 1950.
Colecția Centrului de Fotografie Vakhtangov. Frații Lumière
Stas Klevak. Fără titlu.
1994. Din seria „Black Dog Walking”. Proprietatea moștenitorilor autorului
Yuri Abramochkin. Membrii Comitetului Central și ai Biroului Politic al Comitetului Central al PCUS la Kremlin înainte de parada de 1 Mai.
1 mai 1965. Colecția Centrului de Fotografie Anna Grigorievna din Houston, Texas. Frații Lumiere
Elena Glazycheva. Deasupra BAM. Mijlocul anilor ’70. Proprietatea moștenitorilor autorului
Serghei Bratkov. Toți ne mâncăm între noi. 1991. Instalare. Proprietatea autorului
Valeriy Shchekoldin. Muncitori la Mausoleul lui Lenin din Piața Roșie. 1970.
Proprietatea autorului
Oleg DOU. Lacrimile lui Ira. 2008. Din proiectul „Tears”. Proprietatea autorului
Olga Tobreluț. Modernizare. 2002. Triptic sau fragment de triptic . Proprietatea autorului
Nikita Pirogov. Natasha. 2010. Din proiectul „Celălalt țărm”. Proprietatea autorului
