Pentru cei cărora le place moliciunea și confortul general, Raysonic CD 168 va suna bine, dar este puțin probabil ca cei cărora le place un sunet detaliat să fie impresionați. Sunetul puternic pe care îl produce este ca sunetul mării de noapte, cu o forță puternică, invizibilă, dar fără întreaga frumusețe a sunetului, pentru că abia dacă se vede ceva.
Caracteristici
Înființată în anul 2000, compania și-a dezvoltat propria tehnologie audio încă de la sfârșitul anilor 1980. Raysonic este o companie canadiană care produce plăci turnante cu tuburi în propria unitate de producție din China.Stadiul de ieșire al acestei plăci turnante este construit pe patru triode 6922EN fabricate în România. O unitate de discuri optice Philips VAM1202 este utilizată ca mijloc de transport, iar două DAC Burr-Brown PCM1792 asigură conversia digital-analogic.
Designul acestui player este foarte original. La fel ca multe alte dispozitive Hi-End, Raysonic CD 168 seamănă în aparență cu un casetofon de vinil, datorită discului CD, care este ținut deschis magnetic și acoperit cu un capac din sticlă transparentă. Trebuie remarcat faptul că unitatea de acționare este complet silențioasă.
Combinația de motive „vinil”, tehnologie de vârf și iluminare din spate albastră conferă acestei unități o prospețime inexplicabilă și, în ciuda tuturor ciudățeniilor designului, playerul arată foarte armonios.
Afișajul are caractere mici, dar luminoase, clar structurate, care pot fi atenuate în trei niveluri diferite de luminozitate.
Această placă turnantă oferă atât ieșiri de sunet analogice echilibrate XLR , cât și coaxiale RCA , precum și o interfață digitală optică. Toți conectorii coaxiali sunt placați cu aur. Mănușile albe sunt incluse împreună cu placa turnantă.
Sunet
Pop, muzică electronică. Mijlocii sună cel mai natural, profund și detaliat. Basul nu este nici prea pronunțat, nici prea transparent, iar susținerea corpolentă începe mult mai sus în gama de bas mediu. Echilibrul simultan dintre notele cele mai înalte și cele mai joase este transferat în registrul de bas. Partea superioară este solidă și uneori chiar strălucitoare, dar nu întotdeauna aerisită, așa că nu dă întotdeauna impresia unui spațiu profesional familiar.
Detaliile sonice fine sunt redate în detaliu, cu o atenție deosebită la detaliile din partea de mijloc și de sus a frecvențelor joase. Sunetele superioare sunt, de asemenea, clare și vizibile, dar puțin mai puțin definite și, prin urmare, mai puțin vii.
Bătaia sună bine peste tot, cu excepția registrului de bas – impulsurile de bas sunt vizibil înmuiate și lipsesc de asamblare. Același lucru se poate spune și despre atacul sonor. Notele medii și cele de sus sunt uneori accentuate datorită componentei de înaltă frecvență a ritmului. Combinația dintre basul moale și un acut ușor derutant.
Este mai probabil ca zonele cu probleme să fie accentuate decât atenuate, de exemplu, distorsiunea timbrului este mai proeminentă decât de obicei.
Per ansamblu, deși nu toate lucrările electronice sunt reproduse cu suficiente detalii sau profunzime, sunetul este lipsit de orice disconfort notabil, astfel încât melodiile dvs. preferate sună foarte bine.
Jazz
. Partea de jos și cea de jos a spectrului mediu sună moale, neascuțit, dar energic, în timp ce, pornind de la partea superioară a spectrului mediu, sunetele sunt aspre, distincte, dar nu saturate. Acesta este un paradox.
Neclaritatea impulsurilor de bas a fost evidentă în lipsa de emfază atunci când se cânta la contrabas. Chiar și o cantitate mică de bas, cum ar fi contrabasul care cântă solo, poate provoca o senzație de masivitate excesivă a basului. Acest lucru poate face ca balanța sonoră să pară înclinată spre frecvențele joase. Pe fundalul basului puternic, percuția metalică sună puțin instabil, a cărei imagine stereo este parcă îndepărtată artificial de scena reală, mai mult decât în cea reală.
Îmi place cel mai mult partea de mijloc, sună detaliat și lin. Abia în apropierea vârfului muzica își pierde naturalețea – xilofonul și triunghiurile sunt mai puțin sonore aici, iar notele de vârf ale pianului sunt, de asemenea, uscate. Deosebit de dezamăgitoare este lipsa notelor eterice „zburătoare” ale instrumentelor de suflat, fără de care sunetul însorit și plin de viață al trupei de jazz pierde simțitor.
Rock
. Sunetul de bas era pe cât de puternic, pe atât de opac. Impulsurile tobei de bas sunt uneori complet estompate până la un sunet foarte neexpresiv, dar foarte vizibil. Basul sună mult mai bine, mai ales în partea superioară a gamei sale.
În general, la figurat vorbind, jucătorul oferă multă „carne” de bas, dar nu feliată subțire, ci mai degrabă tăiată în bucăți mari. Cea mai mare parte a energiei se duce către bas, astfel încât partea superioară pierde adesea din profunzime. Din sunetul țambalului, de exemplu, rămân doar cele mai puternice bătăi.
Mijlocii sună mai puțin detaliat decât de obicei și este zgârcit în replicile sale. Au fost puține nuanțe distinctive, familiare și recognoscibile, ceea ce reduce vivacitatea pieselor cunoscute.
Clasicul
. Există o lipsă foarte evidentă a registrului inferior, unde tuburile și tobele mari cad brusc în fundal, ceea ce distorsionează în mod vizibil proporțiile scenei.
În general, mijlocul este destul de bun. În același timp, îi lipsesc ușor detaliile. Uneori, sunetul pare că este trecut prin pânză, când se obține un sunet înmuiat și voalat. În același timp, instrumentele solistice sunt destul de bine elaborate, probabil că totul stă în caracteristicile dinamice, din cauza cărora sunetul de fond își pierde din claritate.
Vârful trăiește în cele mai puternice sunete de triunghiuri, clopote și țambale, și mai ales în punctele culminante; în momentele obișnuite ale unei compoziții, componentele de înaltă frecvență sunt abia perceptibile.
În concluzie, Raysonic CD 168 pictează muzica la scară largă cu tușe mari, departe de detalii maxime; amintește mai mult de o pânză impresionistă decât de o pânză a unui autor de școală clasică, și este cu siguranță departe de a fi o lucrare de hiperrealism.
Preț
Prețul mediu este de aproximativ 87.400 de Leu.
Cum s-a descurcat cititorul de CD Raysonic CD 168 în timpul testării? A fost calitatea sunetului la înălțime? Cum se compară cu alte modele similare de pe piață? Există vreo caracteristică specială sau avantaj notabil al acestui cititor de CD?
În timpul testării, cititorul de CD Raysonic CD 168 s-a descurcat excelent. Calitatea sunetului a fost de înaltă calitate, oferind o claritate remarcabilă și o reproducere fidelă a sunetului. Comparat cu alte modele similare de pe piață, Raysonic CD 168 se remarcă prin detaliile și dinamica sunetului său, oferind o experiență auditivă superioară. O caracteristică specială a acestui cititor de CD este designul său elegant și construcția solidă, care contribuie la performanța sa audio exceptionala. În total, Raysonic CD 168 este o alegere excelentă pentru cei care apreciază calitatea sunetului și designul rafinat.
Care este calitatea sunetului oferit de CD-ul Raysonic CD 168? Sunteți mulțumit de performanțele acestui dispozitiv? Merită investiția financiară? Aștept cu nerăbdare opinia ta.